André Breton[Andre_Breton]

Lakóhelye: Paris
Választott nyelve


Önéletraj André Breton

Személyes web olda André Breton


 Használd ezt a címet, hogy kapcsolódj a szerző oldalhoz : 

Legújabban bevitt szövegek:

Legújabban bevitt szövegek:

Véleménye:

Könyvtárba vitt szövege:

_PAGES_LINKS

Au regard des divinités : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-19 (14400 -1 megjelenítések)

Cameră falsă : din Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-21 (10093 -1 megjelenítések)

Cinci vise : din Lumina pământului (1923)
Próza 2010-07-31 (10442 -1 megjelenítések)

Clé de Sol : de Mont de piété (1919)
Vers 2010-04-24 (12684 -1 megjelenítések)

Coqs de bruyère :
Vers 2010-02-11 (9643 -1 megjelenítések)

Écoute au coquillage : de Lettres à Aube: 1938-1966
Vers 2010-01-05 (14473 -1 megjelenítések)

Façon : de Mont de piété (1919)
Vers 2010-04-24 (10045 -1 megjelenítések)

Facteur cheval : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-19 (8255 -1 megjelenítések)

Forêt Noire :
Vers 2010-02-11 (16180 -1 megjelenítések)

Hôtel des étincelles : de Le revolver à cheveux blancs (1932)
Vers 2010-01-05 (9656 -1 megjelenítések)

Iarba roșie : din revista Littérature (seria nouă, nr. 11-12/1923)
Vers 2010-01-01 (10110 -1 megjelenítések)

Il n'y a pas a sortir de la : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Vers 2010-01-01 (11145 -1 megjelenítések)

Ils vont tes membres déployant... :
Vers 2010-05-11 (7655 -1 megjelenítések)

Intérieur :
Vers 2010-02-25 (8623 -1 megjelenítések)

La Forêt dans la hache : de Le Revolver à cheveux blancs (1932)
Próza 2010-01-05 (8507 -1 megjelenítések)

La glace sans tain (extrait) : de Les Champs magnétiques (1920)
Próza 2010-01-01 (11644 -1 megjelenítések)

Le 13 l'échelle a frôlé le firmament : de Constellations (1961)
Próza 2010-03-03 (7386 -1 megjelenítések)

Le buvard de cendre : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Vers 2010-01-01 (8629 -1 megjelenítések)

Le Soleil en laisse : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-05 (16888 -1 megjelenítések)

Le verbe être :
Próza 2010-01-01 (8760 -1 megjelenítések)

Les écrits s'en vont... : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-05 (10969 -1 megjelenítések)

L'amour fou (extrait) : de L'amour fou (1937)
Próza 2010-01-05 (8136 -1 megjelenítések)

L'herbage rouge : de Littérature Nouvelle Serie (no. 11-12/1923)
Vers 2010-01-01 (8410 -1 megjelenítések)

Non-lieu :
Vers 2010-05-11 (11615 -1 megjelenítések)

Ochi de purpură :
Vers 2009-05-31 (9747 -1 megjelenítések)

Personnages dans la nuit guidés par les traces phosphorescentes des escargots :
Próza 2010-02-25 (7067 -1 megjelenítések)

Pièce fausse : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-01 (18383 -1 megjelenítések)

Pleine marge : de Poèmes (1948)
Vers 2010-01-05 (9095 -1 megjelenítések)

Premiers transparents :
Vers 2010-02-11 (7659 -1 megjelenítések)

Rano Raraku :
Vers 2010-02-11 (8704 -1 megjelenítések)

Récit de trois rêves : de Littérature Nouvelle Serie (no. 1/1922)
Próza 2010-01-01 (7942 -1 megjelenítések)

Tiki :
Vers 2009-08-16 (10385 -1 megjelenítések)

Toujours pour la première fois : de L’air de l’eau (1934)
Vers 2010-01-05 (18430 -1 megjelenítések)

Tournesol : de Clair de terre (1923)
Vers 2010-01-01 (15083 -1 megjelenítések)

Union libre :
Vers 2009-02-26 (12019 -1 megjelenítések)

"Madness: An Attempt to Simulate General Paralysis" : impreuna cu Paul Eluard
Próza 2006-03-14 (11083 -1 megjelenítések)

Önéletraj André Breton

André Breton (n. 19 februarie 1896 - d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton contin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa asupra dadaismului, declarând: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar din conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului speranță în rusește.

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Intre 1940 și 1950 el a scris esee și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numeste CONSTELLATIONS (1959).

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.